"Omul se naste ca sa sufere...precum scanteia se naste ca sa zboare...

De-ar fi cu putinta sa mi se cantareasca durerea si sa mi se puna toate nenorocirile in cumpana ,ar fi mai grele ca nisipul marii ...

...imi va ramane macar aceasta mangaiere ...acesta bucurie in durerile care ma coplesesc?!ca niciodata nu am calcat poruncile Celui Sfant ?!...

La ce sa mai nadajduiesc cand nu mai pot?...La ce sa ma mai astept ...cand sfarsitul se stie?..!!

Taria mea este oare o tarie de piarta?Soarta omului pe pamant este ca a unui ostas si zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua ...

Ma culc si zi : " cand ma voi trezi?!...cand se va sfarsi noaptea?

si ma satur de framantari pana in revarsatul zorilor ...Zilele mele zboara mai repede decat suveica tesatorului ...se duc...si nu mai am nici o nadejde...!

toate nadejdile pe care le-am avut ...au pierit ...!

Doamne ...amintesteti ca viata este o floare ..ochii mei vor vedea fericirea?! ..."